Când am fost prima dată la Paris am avut plăcerea să beau o cafea pe Champs-Élysées, stând cu fața spre trecători. Era o ceașcă mică-mică cu pereții groși și cu un deget de cafea. Era puțină cafea, dar o cafea foarte bună. Nu spun cât am dat pe ea, dar am plătit că stăteam afară, că stăteam pe scaun, că stăteam în așa fel încât să privesc trecătorii.
N-am să uit niciodată nici spectacolul, nici cât de bună a foat cafeaua aceea.
Eram cu un student și am zăbovit mult timp cu acea cafea în față, minunându-ne amândoi ce înseamnă și cafeaua dar și locul unde o bei.
(15 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment