Nechezolul de altădată

Nu am fost băutor de cafea oarecare, ci numai de cafea de calitate. N-am băut niciodată nechezol, deci nu știu:

- din ce era făcut;

- ce gust avea;

- cât costa;

- cum se prepara;

- ce simțeai când îl beai;

- ce efecte avea;

- cât de bun era.

Știu numai că procuram cafea Alvorada, Mocca sau Wienner și o drămuiam nu prin a dilua produsul finit și preparând mult mai rar, dar când făceaqm o cafea, era carea, nu jucărie. Știu persoane care din motive medicale zic ele, amestecă boabele de cafea cu boabe de năut prăjit și fac un amestec despre care spun că este foarte sănătos. Când aud de o astfel de compoziție, privesc cu tristețe ceașca cu cafeaua care îmi este pusă în fașă, dar nu mă ating de ea. La mine calitatea contează 100%.

(17 septembrie 2017)

Un banc

Un tip merge la o cafenea.

- Bună ziua.

- Bună, răspunde cel de la tejghea.

- Zaț aveți? Întreabă clientul.

- Da, avem.

- Vreau și eu un kilogram. Zice clientul.

- Desigur. Răspunde cel de la tejghea. Cântărește șilogramul. Clentul plătește.

- Mai aveți zaț? Întreabă din nou clientul.

- Da mai avem.

- Mai vreau un kilogram. Zice clientul.

Vînzătorul cântărește, împachetează și oferă punga clientului. Acesta uitându-se la el îl întreabă:

- Zaț mai aveți?

- Da, mai avem.

- Mai dați-mi un kilogram.

I se cântărește, i se împachetează. Clentul plătește.

- Mai aveți zaț?

- Nu. A răspuns cel de la tejghea.

- Atunci, vă rog, faceți-mi și mie o cafea.

(18 septembrie 2017)

Cafeaua de la Torna Fratre

Torna Fratre este un restaurant situat pe strada Tunari nr. 34 sector 2 din București tradițional românesc. Acolo se bea o cafea exact cum scrie la carte din punct de vedere calitativ, iar personalul are clasă și în a o prepara, dar și în a o servi. Nota 9,50 și ori ce câte ori ajung acolo, comand și o cafea că bună mai este!

(17 septembrie 2017)

Marele maestru al cafelei dr. PĂUNESCU

Doctorul PĂUNESCU era un amestru al cafelei pentru că el:

- cumpăra cafea crudă de mai multe sortimente;

- prăjea fiecare sortiment după o regulă a sa;

- construia amestecuri speciale și secrete;

- dezvolta procese de preparare a cafelei fără spectatori;

- cafeaua o prepara pe aragaz la o anumită temperatură;

- cu datul în clocot avea o formulă secretă;

- zicea că rostea și descântece când prepara cafeaua;

- servea cafeaua nu oricând, ci la un moment anume;

- avea ustensile speciale de preparare a cafelei.

Sunt sigur că nu am mai băut o cafea mai specială așa cum era cafeaua făcută de doctorul PĂUNESCU, unul dintre cei mai mari diagnosticieni pe care i-am cunoscut. N-am avut niciodată curajul să cumpăr sortimente de cafea și să-mi fac eu amestecuri personalizate, iar despre prăjitul cafelei în casă nici nu ar avea cum să fie vorba, căci aici trebuie talent, intuiție și măiestrie.

(17 septembrie 2017)

Greek coffee

Până în 1997 când am vizitat pentru prima dată Grecia nu am știut că există cafeaua grecească, adică Greek coffee.

Am fost surprins să constat diferențe privind:

- culoarea care este ceva mai deschisă;

- parfumul, care este inconfundabil;

- granulația, fiind măcinată foarte fin;

- modul de preparare;

- modul de servire;
- ceștile au o altă formă;

- abundența care dă densitatea;

- faptul că este cu mult mai dulce de cât știm la orice cafea.

Ori de câte ori am vizitat Grecia am băut cafea la ei în cafenele. Ori de câte ori am vizitat Grecia mi-am cumpărat câteva de pachete de cafea grecească.

Tot prin 1997, de Paști am avut ocazia să stau la o familie de prieteni greci și soțul, capul de familie m-a invitat să mergem la o cafenea. Acolo vin numai bărbații maturi. Tinerii nu au ce căuta acolo. Se bea cafea, se discută, se citește ziarul. Sunt numai oameni de vârste respectabile care am văzut cum își savurează cafelele cu înghițituri foarte mici și în liniște. 

Merită întotdeauna o experiență în a savura o cafea pentru oricine este sub cerul albastru al Eladei!

(17 septembrie 2017)

Cafeluța la nisip

Pe vremea lui Ceaușescu, atunci când se mai găseau în alimentare produse din carne, în cafenele se bea cafea nu nechezol, la o cafenea din Mamaia am băut cafea la nisip. În București am mai băut acum vreo 10 ani cafea la nisip la  restaurantul turcesc Golden Falcon de pe Hristo Botev 18-20.

Oriunde am mai mers să beau o cafea la nisip se uitau cei din local ca la felul 14. Regret, dar simt uneori nevoia să mă dedulcesc la o asemenea delicatesă.

Mi-am cumpărat ustensilele să-mi fac acasă acum 5 ani dar sper să găsesc o cafenea unde să beau o cafea la nisip. Nu disper. Sunt optimist.

(16 septembrie 2017)

Cappuccino la pliculeț

În toate supermarketurile de la noi există pliculețe cu cafea pentru prepararea de cappuccino, care prin vremurile de nu prea mult timp apuse costau cam 5 lei un bax cu 10 pliculețe, deci fiecare pliculeț costa 50 de bani. Am luat și eu și ceea ce rezulta la preparat era ceva bun, dar nu un cappuccino așa cum se face la mama lui în Italia cu spumă de lapte. N-aș fi scris despre acest subiect dacă la o cafenea pe Dorobanți, chiar acolo unde a fost cofetăria de peste drum de Cibernetică nu m-aș fi făcut de râs invitând un străin să-i ofer un cappuccino, căci el și-a dorit așa ceva. Era făcut din pliculeț cu un pic de frișcă din tub, chestie care în opinia mea nu avea cum să coste mai mult de 1 leu, dar costul per ceașcă era undeva la 22 lei. Să ceri de 22 de ori prețul unui produs este deja nesimțire. Așa scârbă mi-a produs acea cafenea încât a doua zi am repetat singur figura. Femeia care mi-a servit cafeaua a zis că e făcută la aparat cu spumă de lapte. Am luat ceașca și am mers la cel care prepara și l-am rugat să facă în fața mea un cappuccino la aparat. Nu-i mergea aparatul și nici lapte să prepare spuma nu avea. I-am dat mizeria făcută de el ca improvizație, mi-a dat banii și l-am porcăit, iar pe femeie am făcut-o hoață și mincinoasă și nepricepută. M-am răcorit, păcălit fiind o dată și eu.

(16 septembrie 2016)

Un cappuccino la APERTO

Cam de o lună s-a deschis în Mall Vitan un restaurant cu specific italienesc, unde se bea un

cappuccino bine făcut, bine servit și din belșug făcut pentru că:

- se simte cafeaua de calitate;

- spuma este de lapte;

- proporțiile sunt italienești;

- are densitatea care trebuie;

- este servit cu eleganță.

Impresionează acolo și faptul că au totul al lor, cu brandul APERTO, adică farfurioara, ceașca pachețelele cu zahăr, totul este APERTO. Dimensiunea este optimă pentru cească mai ales că produsul are o concentrație suficient de mare. Ei au un aparat cu care fac cappuccino și se aude și când este râșnită cafeaua și când este făcută spuma. În pluc cel care aduce cafeaua are o anumită eleganță ca impune respect și o altă abordare a băutului acelei cafea, astfel încât să nu fie nici pe fugă, dar nici dăscălită în neștire. Pe masă se află și zahăr de două tipuri dar și îndulcitor cu brandul restaurantului tipărit pe pliculețe. Voi repeta experiența ori de câte ori va fi posibil.

(15 septembrie 2017)