Cafeluța la nisip

Pe vremea lui Ceaușescu, atunci când se mai găseau în alimentare produse din carne, în cafenele se bea cafea nu nechezol, la o cafenea din Mamaia am băut cafea la nisip. În București am mai băut acum vreo 10 ani cafea la nisip la  restaurantul turcesc Golden Falcon de pe Hristo Botev 18-20.

Oriunde am mai mers să beau o cafea la nisip se uitau cei din local ca la felul 14. Regret, dar simt uneori nevoia să mă dedulcesc la o asemenea delicatesă.

Mi-am cumpărat ustensilele să-mi fac acasă acum 5 ani dar sper să găsesc o cafenea unde să beau o cafea la nisip. Nu disper. Sunt optimist.

(16 septembrie 2017)

Cappuccino la pliculeț

În toate supermarketurile de la noi există pliculețe cu cafea pentru prepararea de cappuccino, care prin vremurile de nu prea mult timp apuse costau cam 5 lei un bax cu 10 pliculețe, deci fiecare pliculeț costa 50 de bani. Am luat și eu și ceea ce rezulta la preparat era ceva bun, dar nu un cappuccino așa cum se face la mama lui în Italia cu spumă de lapte. N-aș fi scris despre acest subiect dacă la o cafenea pe Dorobanți, chiar acolo unde a fost cofetăria de peste drum de Cibernetică nu m-aș fi făcut de râs invitând un străin să-i ofer un cappuccino, căci el și-a dorit așa ceva. Era făcut din pliculeț cu un pic de frișcă din tub, chestie care în opinia mea nu avea cum să coste mai mult de 1 leu, dar costul per ceașcă era undeva la 22 lei. Să ceri de 22 de ori prețul unui produs este deja nesimțire. Așa scârbă mi-a produs acea cafenea încât a doua zi am repetat singur figura. Femeia care mi-a servit cafeaua a zis că e făcută la aparat cu spumă de lapte. Am luat ceașca și am mers la cel care prepara și l-am rugat să facă în fața mea un cappuccino la aparat. Nu-i mergea aparatul și nici lapte să prepare spuma nu avea. I-am dat mizeria făcută de el ca improvizație, mi-a dat banii și l-am porcăit, iar pe femeie am făcut-o hoață și mincinoasă și nepricepută. M-am răcorit, păcălit fiind o dată și eu.

(16 septembrie 2016)