Se zice că se pune cafea de calitate și de fapt se pune cafea ieftină ca fiind fie ILLY, fie LAVAZA. Deci se fură la calitatea cafelei.
La o ceașcă de cafea se pun trei lingurițe de cafea. În realitate, chiar dacă există aparat, se pune can 0,75% din cât ar trebui, ceea ce înseamnă că la 3 cafele îi mai iese hoțului încă o cafea. Deci se fură la cantitate. Ei lasă concentrația tot cât trebuie.
Dacă ceri un anumit sortiment, se prepară orice altceva și se mizează pe faptul că omul vine, bea cafeaua și pleacă și a doua oară nu mai revine. Se fură la servire.
Unii când prepară cafeaua o fac o apă chioară, deci se fură la concentrație și lasă impresia că a realizat ceea ce trebuie, ceașca fiind destul de plină.
Unii ospătari pun bonul pe masă. Vin iau banii, se fac că vor să dea restul, pleacă cu suma și dispar. Deci se fură la rest, așa mi s-a întâmplat pe Otopeni la plecări, acolo în dreapta a plecat ospătărița cu 50 de lei când cafeaua era nu mai mult de 25 dei.
Observăm că este profitabil să se facă cafenele căci se fură acolo din orice, oricum și se scoate banul gros fără niciun efort, căci a face o cafea nu este totuna cu a face o ciorbă, o friptură sau o prăjitură, ci dacă există aparat, totul e parfum. dacă mergem la cafenele turcești vom vedea că nici acolo nu se face cafea la nisip și ibric pentru că e prea complicat. Trebuie nisip. Trebuie ibric. Trebuie supravegheat și mai ales trebuie atenție că acolo ori cafeaua e bună, ori nu e și nu are cum să fure nimeni cu nerușinarea din celelalte locuri.
(31 decembrie 2017)