În zilele de 25 și 26 decembrie 2017 am avut proasta inspirație să opresc la cele două stații OMW una de pe autostrada A1 de după KM 36 și alta la ieșirea din București de pe Militari. Am cumărat două cappuccino. Paharele erau mai mici decât astă vară. Conținutul e făcut din niște prafuri stupide, fără gust, fără concentrație.
Mă miram de ce Iulia ALBU dă nota minus infinit la unele persoane fără stil din lumea showbizz. Iată că are dreptate. Deci OMW pentru acel cappuccino mizerabil primește:
Spălătura de vase de la OMW se datorează faptului că și acolo există mioritici tâmpiți și hoți care nu se gândesc la client nicio clipă, ci numai cum să-l jupoaie, că așa e mioriticul, lacom, nesăbuit, lipsit
de orizont, cablat de profit fără muncă, adept al noncalității pure și fără creier. Numai așa își duce afacerea de râpă, căci mă îndoiesc că la mama ei în Austria OMW ar avea nerușinarea să pună o linguriță de nu știu ce și s-o completeze cu apă fiartă la greu, apoi s-o serveacă pe post de cappuccino.
După ce că nu este calitate, ăia de la OMW a schimbat dimensiunea păhărelului și l-au făcut mult mai mic, dar prețul l-au lăsat la fel. Tipic mioritic, a te fura cu amândouă mâinile. În vară paharul era cu mult mai mare și cappuccino era cappuccino. Acum paharul e cu mult mai mic și în loc de cappuccino primești spălătura de vase, made OMW. Acolo cred că lumea va opri să meargă la closet că au instalații performante de uscare a mâinilor, ceea ce nici restaurantele de lux din București nu au.
Este trist că nu se ocupă ștabii din Austria de jlalelele de pe Dâmbovița să vadă cum pun ele umărul la a trage în jos un business care aici ar merge fără nicio problemă, că omul nu prea se uită la bani mai ales când dă banul pe ceva de calitate. Ceea ce mă nedumirește se leagă doar de faptul că ei aveau posibilitatea de a umbla la cantitate și să lase dracului pe loc calitatea, căci omul crea nu cantitate dacă merge într-o benzinărie, ci calitate. Dacă vrea cafea, cel cu mașina își ia la termos și punct.
Este trist că nu se ocupă ștabii din Austria de jlalelele de pe Dâmbovița să vadă cum pun ele umărul la a trage în jos un business care aici ar merge fără nicio problemă, că omul nu prea se uită la bani mai ales când dă banul pe ceva de calitate. Ceea ce mă nedumirește se leagă doar de faptul că ei aveau posibilitatea de a umbla la cantitate și să lase dracului pe loc calitatea, căci omul crea nu cantitate dacă merge într-o benzinărie, ci calitate. Dacă vrea cafea, cel cu mașina își ia la termos și punct.
(31 decembrie 2017)
No comments:
Post a Comment